aprilie 18, 2009
not real pain…
Inspiri…simti…vezi, auzi…iti place, si nu mai simti. Totul devine interior. Creste dorinta si se pierde din realitate, neuronul doboara record dupa record… E acea stare care creste, care te face sa doresti, sa doresti sa traiesti, sa traiesti mai presus de ceea ce esti. Te crezi superior…gandesti potentialul nelimitat…si faci marea greseala de a constietiza ca te gandesti la propria ta evolutie, la propria ta dorinta…si se termina. Se termina acel lucru neinceput, acel lucru de nedescris, acea stare care deschide totul in fata, si care iti ofera puterea. Uiti acele imagini, acele ganduri…totul se taie…si regreti. Regreti ca ti-ai laudat pielea doar prin pura teorie, si adori ca ai constietizat asta, dar nu e suficient…doresti acele informatii, si speri ca ele sa revina. Stii ca nu au fost din interior, nici din exterior…doar ca au fost superioare tie in acel moment. Si dupa cum se intampla de obicei, vor reveni. Vor reveni in acel moment in care nu va fi timp de idee ci doar de traire fizica, si vor fi uitate.
Constietizez ca esecul e doar semaforul care imi sugereaza sa cobor din masina. Ma bucur ca am stors starea pentru a putea afirma acest nimic.
missaddicted spus,
aprilie 23, 2009 la 11:58 PM
Penultima fraza mi-a amintit de ceva….’E o singura solutie, restul sunt doar “variante”…dar daca voi pierde “trenul”, voi continua pe jos…’ ai spus acum un an. Deci..cum a ramas? Doar ‘variante’?
missaddicted spus,
aprilie 24, 2009 la 12:05 AM
Momentul in care te gandesti la propria evolutie, dorinta..e mometul de geniu, care, fiind obiectiv, nu se poate amagi, deci nu poate fi fericit. Dar in restul timpului suntem oameni si stim sa ne amagim destul de bine incat sa traim si sa avem curajul sa facem anumite alegeri…chiar sa crestem.
Sanky spus,
aprilie 24, 2009 la 12:02 PM
Penultima fraza fiind…”Constietizez ca esecul e doar semaforul care imi sugereaza sa cobor din masina.”…sper. Incerc sa-mi creez starea de bine din acel regret, ca nu am putut fructifica momentul, adica…sunt printre putinii care constientizeaza acea stare(asta fiind afirmatia cu care ma consolez). Si la al2-lea comment…nu-s sigur la ce te referi. Starea respectiva e mai presus de ratiune, ratiunea fiind ceea ce opreste acea stare.
weqer spus,
decembrie 13, 2009 la 2:32 PM
‘Starea aia’ daca tot nu poti sa-i spui pe nume e cel mai drept si mai bine asfaltat drum spre cunoastere.Te inglodezi in propiile ganduri.Bravo!
Imi place cum insirui cuvintele.