…si a trecut doar o zi. Si nu credeam ca voi experimenta starea asta prea repede, dar se pare ca o fac, si nu doar ca o experimentez, o las sa curga, o savurez, si se amplifica…si efectul nu ma ajuta deloc, nici nu are cum sa o faca, nu acum, dar o las sa fie. E acea stare care nu te lasa sa dormi, nu poti cobora pulsul, bataile inimii te coplesesc, presiunea pieptului, ritmul muzicii simtit de fiecare celula si dorinta, dorinta intensa. Dorinta, dar dorinta in lipsa prezentei, lucru care o amplifica si o accentueaza, te face sa pierzi controlul, sa doresti orbeste…dar nu regretam, nu inca.
Revin, muzica…in special vioara, si pian…pentru cunoscatori, am spus destule, dar pot continua…vioara se aude altfel, si nu o scartie nimeni, si nu doar se aude, se si simte, si asta e frumos…
Ar mai fi completari de facut, dar ajunge, nu pot lega cuvintele nu de alta…ramane sa-mi urez “somn usor”.