01.14.09
destul!
M-am saturat, devine enervant si papa si multa energie. Imi gasesc minunatul trecut in evolutia fiecaruia pe care-l intalnesc, si e crunt. Incep sa vada de ce aia, de ce cealalta, incep sa simta, sa cunoasca, sa traiasca…si fac aproape aceleasi greseli, si ma amuza. Dar nu provoaca un ras de bine. Ideea e ca ii las, ii las sa traiasca, eventual intervin in crearea concluziei.
Si acum apare regretul. Am facut marea greseala sa alung tot ceea ce era la nivelul meu, sau poate chiar peste…si asta doare. Faptul ca reintalnesc fiecare problema din trecutul meu ma face sa-mi aduc aminte de el, si automat, de toate greselile facute. Ramane sa traiesc cu asta, si cu ideea ca vor mai fi greseli. As prefera sa uit “regretul”, senzatia regretului, sa o traiesc din nou, si sa-i dau un alt inteles, oricare altul, dar ramane sa regret si asta.
Somn usor mie si…”Sarbatori fericite!”.
01.12.09
live to fight another day
Ghiciti traducerea. Americanilor le place mult expresia, dar asta nu are o importanta prea mare. Stim ca orice lucru mare se face cu o plata, cu un sacrificiu, iar daca acest sacrificiu e uman, cu atat mai bine.
Expresia e valabila in mare parte celor care traiesc pentru a respira, care traiesc de pe un moment pe altul. Nu e cazul si celor care traiesc pentru a obtine ceva intr-un anumit mod. Dar atunci cand se ajunge la fuga, se pierde ceva, in mod sigur. Pentru acela care isi gandeste urmatoarele miscari, si le asteapta, faptul ca a renuntat la ceva il duce la ideea ca si-a gresit calculele, iar asta duce la suparare. Si, supararea trece doar in cazul in care fuga se dovedeste a fi solutia cea mai buna, cea nedorita, dar valabila.
Asta a fost pentru aparitia saptamanala, oricum, ramane intrebarea… iti place sa fugi, nu?…e sanatos, de aceea alearga cainii dupa masini.
01.03.09
destul…
Stim ca omul are tot timpul destul pentru a fi, dar niciodata destul pentru a fi om. Lacomia, pe langa multe altele, il fac sa existe asa cum il stim. Destul asta are si partea lui buna. Omu` nostru are tentativa de a evolua, si daca s-ar opri la destul-ul pe care il are nu o va putea face.
Destul cu introducerea :). Dupa seara asta, urmeaza intrebarea…”de ce mai am nevoie?”, “ce mai trebuie ca sa fie destul?”. Exist, si o duc destul de bine, dar nu exist cum as vrea sa fiu, adica nu sunt cum ar trebui, adica nu sunt eu. Restul e un moft, ar trebui sa-mi mearga la fel de bine si fara toate dorintele. Toti avem nevoie de un singur lucru, si il avem, dar apoi il negam si abandonam. Un feedback face tot timpul bine, dar unul bine intentionat.
Ramane sa spun…Noapte buna!
