Ce inseamna sa tii la cineva? Sa o suni de 3 ori pe zi, sa te intereseze starea ei, sau sa o intrebi de nenumarate ori daca e bine? Nu stim inca sigur, stim doar ca ai nevoie de acea persoana pentru tine si doar pentru tine, nu ii vrei raul, dar te folosesti de ea. Un lucru stim sigur, poate doua, niciodata fericirea ta nu o vei imparti si totdeauna vei darui mult rau.
Toata versurile vor sa cante momentul pierderii celui drag, dar niciodata nu-l canta in intregime, sunt doar fragmente care te fac sa-ti aduci aminte de tot ce ai avut, tot ce ti-a placut…vremuri bune, doar ca acum, la amintirea lor, ai alte reactii, creste ura pe care ai inmagazinat-o atat timp. Si totusi, inca tii la ea, inca iti pare rau, inca o visezi, astepti telefonul sa sune, sa te sune, astepti un mesaj, un mesaj care sa schimbe totul, o alta poezie, un alt episod din filmul vietii, o alta iluzie, si, in general, fugi, fugi de ce era si de ce va putea fi, si incepi sa crezi in tine, doar in tine. Devii si mai egoist, dar sustii ca iti e bine si ca esti chiar rational.
Au trecut 3 luni, acum urmeaza inca 9 pana la urmatoarele 3. 9 luni in care voi imparti mult rau si in care speranta zilei urmatoare va fi acel zambet, acea situatie care va schimba totul, dar totusi, nimic. A fost gata inainte sa inceapa.